„Cum doreşte un cerb izvoarele de apă,aşa Te doreşte sufletul meu pe tine,Dumnezeule!..."(Psalm 41,1) 

duminică, 4 septembrie 2011

Grey's Anatomy



Pentru că nu este atât de uşor ca la televizor
în mijloc nu stă un individ cauciucat
cu corpul acoperit de praf
pentru că la sfârşitul programului am fobii, anxietăti, paranoia şi niciodată
nu îmi întorc capul către cameră zâmbind cu superioritate
adoptând o postură minimalistă
pentru că lucrez într-un spital şi trec prin tot felul de crize
mă deteriorez uşor îmi revin foarte greu




Din când în când imagini ale florilor plesnite lângă barbotoare
şi jumătăţi de corpuri paralizate în paturi cum se nimereşte




Pentru că toţi oamenii ăia frumoşi relatând vag melancolic poveşti
în lift sau pe coridor în timp ce plăgile se închid pur şi simplu
nu există asa cum nu există compensaţii pentru fiecare lucru
abandonat sau pierdut revelaţia spaimei care ţi-a înţepenit în cap




Vorbesc exact ca atunci când am aterizat în Bucureşti
energie şi entuziasm plus bonus pentru transportul
în centru muşcate vineţii agăţate derizoriu la ferestre şi
nu poţi să imprimi viaţă fără o doză de tupeu şi încredere
în karma personală o dragoste şi un ataşament perfect normale




Am foarte puţini prieteni îi menţin
Alex a lăsat-o şi el baltă şi a plecat din ţară -I s-a rupt filmul
dimineaţa când mai intru pe mess îmi povesteşte despre Amsterdam şi
prăjiturele mă aşteaptă în mod constant să hoinărim pe canale să vedem
abrupt şi intens cum alunecă soarele de pe acoperişul unui spital

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu