Sunet in eter
M-ai întrebat, cu ochii tăi limpezi, de cristal:
„Iubitul meu cel straniu ce daruri îmi găseşte?”
- Iubito, taci! Ţi-aş spune că inima-mi doreşte
Candoarea ce-avusese străvechiul animal
Tu, care-mi legeni somnul cu mângâieri uşoare
Să nu ştii niciodată cumplitu-mi nenoroc,
Nici taina scrisă-n mine cu litere de foc!
De patimă mi-e silă şi orice gând mă doare...
Să ne iubim cuminte. Amorul stă la pândă
Şi, nevăzut, ţinteşte cu arcul lui fatal
O, îi cunosc prea bine eternul arsenal:
Ruşine, furii, crimă... O, margarită blândă
Suntem două amurguri de toamnă ostenită
O, tu, atât de albă şi rece Margarită!
interesanta poezia, imi place mult prima strofa:X
RăspundețiȘtergereFoarte frumos. Lirism, tandrete si romantism-toate se regasesc in poezia ta. Mi-a placut mult!
RăspundețiȘtergereLAV:Multumesc pentru vizita si pentru cuvinte:P
RăspundețiȘtergereLORETA:Multumesc si tie de vizita si pentru ca ti-a placut:P
O duminica frumoasa tuturor!