Iarba fara roua

Desculț în iarbă fără rouă și fără rădăcini
Mă-ndepartam de zare pășind îngândurat,
Ducând poveri în gând și ochii-mi nesenini
Pe țărmul dintre șoapte găsite-ntr-un oftat.

Când întrebam de tine și nu aveam răspuns
Trăiam aceeași teamă că n-ai să mai revii,
Din miile de gesturi doar unu-ar fi de-ajuns
Să-ți semene la chip, prin multe nopți târzii.

Și-aș merge fără rouă cu sete între gânduri
La țărmul unde mulți tăcerile-și opresc,
Și te-aș striga, iubito, în repetate rânduri
Vorbindu-ți despre fluturi și zborul lor ceresc.

Aproape că-mi e dor când sincer și desculț
Călătoresc prin vise și tot ce ne-a fost nouă,
E drumul meu curat și nu pot să renunț
La țărmul dintre șoapte cu iarbă fără rouă.

Fiecare zi

Azi e o zi minunata! - un mic filmulet sa te binedispuna pe ozibuna.net

Azi e o zi minunata! - un mic filmulet sa te binedispuna pe ozibuna.net

Tacere

S-a intamplat...demult,zilele,incet au trecut...

Si-acum...privesc spre clipele traite...

E-un gol imens...in suflet,in minte si in trup...

Dar...cine sta sa ma asculte?

Cu nepasare mergi,inainte-n viata...

Si uiti tot ce ne-a legat...

Cand eu,atarn de-un fir de ata...

Si sufletul,mi-atat de-ndurerat...

Cat te iubesc de mult,nu simti!

Cat sufar ,in tacere!

Pasesti spre-al tau destin ,tacut,

Si-n jurul meu,numai durere...

Si gandurile-mi sunt acum plouate...

De lacrimi grele,ce se scurg pe-obraji...

Ar vrea sa straluceasca-n soare,

Dar cerul...e prea trist si-ntunecat...

Si norii tristi,ca sufletul din mine

Arunca ploi nebune,pe Pamant...

Ca-i lacrima mea...sau picur de apa...

Se-mpreuna intr-un singur gand.

Si plangem impreuna...plang si eu si Cerul

Ne plangem singuratatea din jur...

Totul e scrum in viata asta..

E doar dor,e vant si mult fum...

Aceste cioburi,mici,de sticla,

Ce-adanc in mine au lovit...

Prin fire de nisip...imi caut Timpul...

Si ma intreb: Cu ce-am gresit?

Si cat mult bine...iti doresc!

Sa fii.. tu, multumita!

In viata asta, cruda-amara...

Sa fii...doar fericita!

Dimineti de duminica

Dimineata,in straie de Duminica,                                                                                                                  

Ingerul sterge lacrimile din ferestre.

Leaganul cerului albastru de fluturii noptii.

Intr-unul copil si batran.

Si iatama-s Doamne

Scribil tau cel iubit!

Nu de tot bun,

Nu de tot cumintit!

Fiecare pas ar putea fi ultimul,

Iar ultimul poate chiar primul

Si orice oprire un mai mare avant.

La capatul Muntelui

Ingerul surade-n Cuvant.

Foto preluata de pe www.esente.com