Reculegere

De câte ori, Stăpâne, te-am rugat
Să-mi risipeşti tot harul ce mi-ai dat,
Să-mi seci din ochi eterna-nlăcrimare,
Să-mi smulgi din suflet orice frământare
Şi să mă laşi înfrânt pe cărare!

De câte ori, Stăpâne, te-am rugat!

Tu n-ai voit şi m-ai lăsat să gem
În răzvrătirea dureroasă-a vieţii,
Până s-a stins lumina dimineţii,
Până şi-au nins toţi anii grei nămeţii,
Pe sufletu-mi, mereu dezacordat...

Tu n-ai voit şi m-ai lăsat să gem!...
Târziu am tălmăcit şi vrerea ta,
Înţelegând din lacrimile mele
Că ai menit un rost şi pentru ele;
Ca dintr-un şir de fragede mărgele
Să se prefacă-n lanţ de strofe grele,

Şi-am împlinit, Stăpâne, voia ta!...

Când morţii sunt aşa departe

Nu mai gândi la zilele apuse,
Nu mai privi la umbrele rămase
În urmă; sufletele duse
În altă lume - cine ştie? – poate
Ne uită.

Când morţii sunt aşa departe,
Şi când de la pământ la stele
Atâta cale ne desparte,
Durerea – cine ştie? – dacă
La cer peste morminte poate
Să treacă.

Priveşte-n jurul tău – e marea
Vieţei; pleacă şi o-nfruntă,
Îmbată-ţi ochii-n contemplarea
Minunilor ce te aşteaptă;
Trăieşte, mergi oriunde soarta
Te-ndreaptă.

Ma pierd de mine

Odata am ucis o vrabie
Si-am tras cu prastia in ea si-am lovit-o,
Pe urma o zi si-o noapte intreaga
Am tot plans-o si am tot jelit-o.

Nu m-a batut mama,nu m-a certat
In mana tineam o bucata de paine,
Degeaba mi-a spus
Degeaba mai plangi
Ce-ai omorat,omorat ramane.

Mai tarziu am crescut flacaiandru
Si m-am indragostit nebuneste de-o fata.
Dar nu stiu de ce
Intr-o zi a murit.
Si in alta zi a fost ingropata.

Demult nu mai trag cu prastia in vrabii
Demult nu mai merg la nici o ingropare,
Cand soarele apune
Dupa niste maguri
Si rasare in flacari din mare.
http://www.youtube.com/watch?v=XKUoy5hwyRc&feature=colike
Versurile apartin celor de la Poesis si melodia o canta impreuna cu cei de la Pasarea Colibri
sursa:Youtube

Vant sfant

Rafala de vant cu tremur in glas
Venita la mine din noapte.
Eu soaptele Tale din bezna culeg
Si visele-mi toate din ele aleg.
Caci tu esti izvorul spre fapte !

Tu, boare de vant, cu glas mangaios,
Tu faci sa vibreze in mine
Tot cerul inalt, adancul imens,
Rotirea de astrii in vast univers,
Patruns mi-este gandul de Tine.

De ce Te-ai schimbat si esti manioasa ?
De ce ma strapungi cu asprime ?
Chiar glasul de tunet plecat eu ascult
Iar cand ma strapungi, Te chem Tot mai mult,
Sa maturi tot raul din mine.

Rafala de vant cu tremur in glas
Venita la mine din noapte.
Eu soaptele Tale din bezna culeg
Si visele-mi toate de ele aleg
Caci Tu esti izvorul spre fapte !

Aceste versuri sunt dedicate in mod special pentru Lavinia si Denisa:))!

Fiul omului gândit-a pe Golgota

Cu cercuri largi, un vultur mă-ncunună
Când cer şi apă una-s în furtună;
Cutremure pământu-adânc îl scurmă
Şi fulger e Cuvântul de pe urmă.

Mi-e gândul nucă-nţepenită-n coajă
Şi dragostea tot lacrimi pe răboaje;
În coastă simt o lance-n fapt de seară
Şi gura plină de-o licoare-amară.

Tăceri adânci mă-mpresură cu ape
Şi îngerii de straje-mi stau aproape;
Mă cheamă dorul, cerul şi Făptura
Dar trebuie să împlinesc Scriptura.

Mi-e somnul apă grea, lumină moartă,
În setea de-a zidi o altă soartă:
Să ard Păcatul strămoşesc, Lumină
Din jertfa Mea şi Graţia divină.

Toamna vieţii

Pe creasta vremii sure
În estomparea ceţii
Plâng cerbul tinereţii
Din tainică pădure.

Cu dansuri largi, rotunde,
A frunzei agonie
M-adulmecă, mă-mbie,
Amurgul mă pătrunde.

Zadarnic or să vină 
Miresme-n seara goală,
De-o vegetală boală
Mi-i sufletul rugină.

Târziu, prin ploaia lentă
A frunzelor aramă
M-ascunde, mă destramă,
Tristeţea grea, latentă...

Poveste de toamna

O fată visează într-o seară de toamnă
Pe bancă în parc
Un suflet pribeag ce stă şi veghează...
Copacul bătrân deasupră-i priveşte,
Ascultă cu drag o nouă poveste.
Un cer plin de stele deasupra-i senin
Iar fata visează cu sufletul plin
La ziua in care acolo pe bancă,
O frunză-o să cadă şi poate
O mână întinsă-o va prinde uşor,
Un suflet iubi-va acel mic odor
Şi totul în jur dispare
Aşa cum o stea în noapte apare.

O umbră apare la ora târzie
Se plimbă încet pe o cărăruie.
Priveşte timid la cerul cu stele:
Ar vrea să lucească într-o zi printre ele...
Privirea îi cade pe-o altă minune
Şi-o voce timidă începe a-i spune:
"Oh!... E frumoasă... şi te aşteaptă.
De vei voi, o vei avea toată."
Şi inima bate, iar gândul nebun
Începe să-i cânte o mică baladă.
Cu ochii ei negri, fătuca priveşte
Şi-i pare c-aude o nouă poveste.

O clipă ridică privirea sper el
Şi clipa s-opreşte... Timp efemer!
Şi totul îngheaţă în noaptea târzie,
Dar totuşi în jur totul reînvie.
Vântul îngână al frunzelor glas...
Mai e puţin, mai e doar un pas
Şi umbra sfioasă fi-va alături
De-aceea pe care-a iubit-o de-a pururi...
Un gând trecător şi-o noapte de toamnă,
Un pic de noroc şi poate o soartă.
Doar ei amândoi vor şti, numai ei
De e doar destinul singur în vină
Sau poate un gând iubit de ei doi...

O toamnă senină, o toamnă in doi,
O iarnă mai caldă, o vară cu ploi...
Va fi cum va fi! Acum ce contează?
Acum sunt ei doi şi lumea întreagă.
Şi nimeni vreodată nu va putea şti
Sunt ei doi oameni sau doi copii?
Sunt oare vise sau sunt aievea?
Sunt oare ei Adam şi Eva?
Povestea nu spune de ei mai departe,
Se-opreşte aici, în mijloc de noapte.
O fată şi-o umbră s-au întâlnit,
Cum spune povestea, ei s-au iubit...
De e oare vis sau este aievea
Mai ştiu doar copacul şi banca aceea.

Grey's Anatomy

Pentru că nu este atât de uşor ca la televizor
în mijloc nu stă un individ cauciucat
cu corpul acoperit de praf
pentru că la sfârşitul programului am fobii, anxietăti, paranoia şi niciodată
nu îmi întorc capul către cameră zâmbind cu superioritate
adoptând o postură minimalistă
pentru că lucrez într-un spital şi trec prin tot felul de crize
mă deteriorez uşor îmi revin foarte greu




Din când în când imagini ale florilor plesnite lângă barbotoare
şi jumătăţi de corpuri paralizate în paturi cum se nimereşte




Pentru că toţi oamenii ăia frumoşi relatând vag melancolic poveşti
în lift sau pe coridor în timp ce plăgile se închid pur şi simplu
nu există asa cum nu există compensaţii pentru fiecare lucru
abandonat sau pierdut revelaţia spaimei care ţi-a înţepenit în cap




Vorbesc exact ca atunci când am aterizat în Bucureşti
energie şi entuziasm plus bonus pentru transportul
în centru muşcate vineţii agăţate derizoriu la ferestre şi
nu poţi să imprimi viaţă fără o doză de tupeu şi încredere
în karma personală o dragoste şi un ataşament perfect normale




Am foarte puţini prieteni îi menţin
Alex a lăsat-o şi el baltă şi a plecat din ţară -I s-a rupt filmul
dimineaţa când mai intru pe mess îmi povesteşte despre Amsterdam şi
prăjiturele mă aşteaptă în mod constant să hoinărim pe canale să vedem
abrupt şi intens cum alunecă soarele de pe acoperişul unui spital

Sunet in eter

M-ai întrebat, cu ochii tăi limpezi, de cristal:
„Iubitul meu cel straniu ce daruri îmi găseşte?”
- Iubito, taci! Ţi-aş spune că inima-mi doreşte
Candoarea ce-avusese străvechiul animal

Tu, care-mi legeni somnul cu mângâieri uşoare
Să nu ştii niciodată cumplitu-mi nenoroc,
Nici taina scrisă-n mine cu litere de foc!
De patimă mi-e silă şi orice gând mă doare...

Să ne iubim cuminte. Amorul stă la pândă
Şi, nevăzut, ţinteşte cu arcul lui fatal
O, îi cunosc prea bine eternul arsenal:

Ruşine, furii, crimă... O, margarită blândă
Suntem două amurguri de toamnă ostenită
O, tu, atât de albă şi rece Margarită!

Doamne, n-ajung pân'la tine?

Doamne, n-ajung pân'la tine
Vârfurile-acestei paduri de suspine?
Cum esti tu atotstiutor,
sa fi dat pâne de-ajuns tuturor,
culcus pentru copiii înghetati,
câte putin din lumina celor bogati,
câte putin din cerul lor senin,
de care îngeri întraripati se tin.
Sa fi dat, Doamne, fiecarui om,
câte-o bucata verde de pamânt si câte-un pom
al tuturor sperantelor pamântesti,
si nu te-am fi-ntrebat unde esti.
Am fi spus ca te-ai raspândit
în noi, ca un fluviu linistit,
ca te-am baut fara sa stim...
N-ai fi ramas în biserica si-n tintirim,
ci ai fi mers împreuna cu noi
si te-am fi pus între coarne la boi,
ca pe-un ciucure frumos de matasa
sa ne-ajuti la plug si la coasa.
În loc sa pleci pe celalalt tarâm,
ai fi avut la masa noastra un tacâm
si seara, obosit si far' de-alai,
în loc sa te-ntorci înapoi în rai,
adormeai undeva pe-aici,
printre copii si pisici,
într-un colt de vatra luminat.
Doamne, de ce ti-au crescut aripi
si-ai zburat ?

Scrisoare prin poştă… din gând

     Dragă mamă,
la noi au înflorit caişii
(zăresc pe sub oblon de ferestruie)
şi sălciile plâng pe malul apei...
căci curge mai aproape Aiudelul	
pe dealuri, turme de cârlani agale suie
şi-mână-n urma lor copilele bălaie... 

Deasupra, cerul şi-a deschis adâncul
şi-n albăstrimea-i mi se pierde gândul...
şi soarele se scoală mai devreme
şi cată, spre fereastra mea, la mine...

Eu nu mai pot acum să ies din „casă”
şi stau cu dorurile, ciucur, la zăbrele...
Le-aş da frâu liber, peste zări să zboare,
dar mi-e că voi rămâne fără ele...

O, mamă!
     Doar gândul pentru tine-i liber
şi numai el goneşte-ntre hotare...
Primeşte-l, dulce mamă, lasă-l, 
sărutul meu să-ţi pună pe picioare!...

A fost ceva o data dar astazi nu mai e

Suferintele se leaga
Si formeaza un cosmar
Si ma tem c-o viata-ntreaga
Voi ramane solitar.

Nu ai drept sa-mi ceri iertare
Sau sa zici ca te omori
Ca de-o faci nu ai scapare
N-ai sa urci ci-ai sa cobori.

Te-am iubit o viata-ntreaga
Si inca te mai iubesc
Dar oricat mi-ai fi de draga
Singur nu ma pacalesc.

Azi ma vad cu alta fata
Poate tu vei suferi
Vrei sa stii?... esti vinovata
De o voi iubi.

Nu-ncerca sa-ti rupi destinul
Ia invata a iubi
Uita lacrima si chinul
Al tau nu voi mai fi.

Stii ieri am fost plecat de-acasa
Si am venit dispus ca sa iert
Ca tu mi-ai fost asa de pacatoasa
Dar am ajuns tot sa te cert.

Atat de mult speram sa fii acasa
Dar nu ai fost, si te-am sunat, si mi-ai inchis
Mi-ai zis "hai pa!" si am crezut ca nu-ti mai pasa
Si azi imi juri ca ma iubesti asa deschis?

Pastilele ce-ar tebui sa mai insemne
Si juramantu-ti de iubire cum sa-l iau
Cuvintele-ti sunt grele, parca-s lemne
Stii c-ai gresit precum si altii mai stiau.

Si biletelul tau de-amor e o hartie
Si i-as da foc in acest loc sa n-am noroc
Eu dragostea-ti o stiu.. si nu e vie.
Ea a-ncetat precum a inceput...
Un simplu joc.

Franturi de amintiri

Aseaza o soapta pe perna mea
Lasa iarna pe pamant...
Ma trezesc singur,este liniste
In dormitor si imprejur.
Trebuie sa fi fost dragoste,dar acum s-a terminat.
Trebuie sa fi fost bine,dar am pierdut-o cumva!
Din momentul in care ne-am atins
Pana cand timpul s-a scurs.
Facandu-ma sa cred ca suntem impreuna,
Ca sunt protejat de inima ta.
Strange la piept toate amintirile ce le-am avut
Si aduna praful de pe jos,
Ca e tot ce a mai ramas....
Acum acel suflet care te asteapta,sta in fata ta
Plangand si se intreband de ce nu-ti amintesti,
O privesti cu raceala,o secunda mai mult decat ceilalti,
Te uiti atent la ea,apoi fara nici un pic de remuscare
O omori incet,dureros,lovesti in ea.
Ramai rece,ramai un demon al sufletelor,
DAR AMINTESTE-TI....CANDVA AI IUBIT

Iubire desarta

Cu al tau suflet trist
Te-nceci in lacrimi de durere,
Te-nvaluie tainice suspine
Era ea...cea in care ai sperat.
Parea o ideala fata,
Insa negresit te-ai inselat.
Si te crezi un om uitat
Aflandu-se in al tau suflet,un gol pastrat.
Nu poti sa crezi...totul e dezamagire
Ti-e scarba de aceasta amintire
Si nu mai poti sa crezi in iubire...
Spunand mereu ca totul e doar amagire
Desi nu e nimeni langa tine sa te-aline.
Nu te cunosc,si nu cunosc problemele cu cate te confrunti zide zi,insa daca treci prin momente dificile si spui:
Ce rost are viata...?

SPUNEM ADIO!

Ma-ntreb:te-a durut?
Sau poate acum ti-e mai bine?
Ieri te-am vazut,
Dar nu eram eu langa tine...
Mi-am amintit cum ne-am iubit,
Nu voi uita niciodata...
Sa nu regreti si sa ma ierti
Dac-am gresit vreodata...
Atata durere in suflet!!!

Decat o viata intreaga sa simt lipsa ta,
Mai bine o clipa sa te pot avea...
Atatea amintiri,clipe,nu pot uita
Sunt atat de confuz in camera mea.
De ce ne indragostim apoi nu mai iubim,
Si spunem adio fara sa gandim?

EMINESCIENE

Langa un tei cu radacini de nuc,
Langa o mare eminesciana
Vom plange amandoi,ca doi copii balai.
Lasa-ma sa-o iubesc pe Veronica,poetul meu Mihai,
Ah,in curand voi fi langa tine,
Si sufletu se imple de apele line.
Este o clipa suspendata,
Cand steaua care-a rasarit,luceste inc-o data!
Mi-e frica de amor,de neiubire si de dor
Mi-e teama de Luceafarul,
Ce se ascunde dupa nor,dar ma bucur,
De dumnezeirea sadita in tine.
Eminescu n-a existat,a fost dintotdeauna,
Este copilul zamislit,nascut si plamadit
In chinurile facerii acestui neam.
Hristosul meu a ingaduit sa se nasca,
Acest poet al meu.
Un moment de revelatie,un moment de liniste
Pentru neamul meu atat de des rastignit.

CONTEMPLATIE

E-o primavara,de inceput de mileniu,
Cerne din ceruri o ploaie de fluturi,
In fiecare casa e miros de paine coapta,
Intre mine si tine iubito,e-o singura poarta.
Deschisa doar pentru cei initiati.
Mi-e frica de intuneric,mi-e frica de adancuri,
Mi-e teama de iubirea ce ti-o port
E atat de calda vara dupa primavara.
Si totusi toamna ma apasa,ca un strigat mut.
O Doamne,simt ca mor.
Caci sufletu-mi-e-n gura
Si cauta sa scape printre dintii stransi,
O Doamne ce bine-ar fi ca duhul sa fie cu masura.
Sa inviez ca o pasare cu aripe deschise
Si sa nu mai mor niciodata,
Lovita intre stanci.
De cand ma stiu,eternitatea
In mine e sadita.

Mantuitorul

De sfânta dragoste arzând,
Smerire El a învatat
Si legea lui Moisei curmând,
El legea dragostei a dat.
Nu rabda rau El si mânie,
El pacea propovaduieste,
Si pentru orice avanie
Numai cu bine rasplateste.
Puterea Lui nu-i pamânteasca:
Le da El orbilor privire,
Si bolnavilor izbavire
În slava Sa dumnezeiasca.
Marturisire El nu cere,
Caci stie orice cugetare,
Privirea Lui ispititoare
Patrunde orisice durere;
El tot necazul vindecând
A fost atotmântuitor,
Dar mâna blânda întinzând
El n-au mai fost judecator.
Fiind de Dumnezeu ales,
Prin voia cerului trimes,
El Iordanul au trecut
Si fapte sfinte, minunate
Spre mântuirea de pacate
Aicea multe au facut.
Acuma luminos, blajin
El iarasi trece-n asta parte,
Si ucenicii de departe
În urma Lui cu totii vin

Ce o să spui diseară...

Ce o să spui diseară, biet suflet singuratic,
Tu inimă-ofilită, diseară ce vei spune,
Acelei preafrumoase, preablânde şi preabune
Ce cu privirea-i sfântă te-a înflorit tomnatic?

Vom pune orgoliul nostru să-i cânte osanale
Nimic nu preţuieşte porunca-i delicată,
Fiinţa ei de aburi profund e-nmiresmată
Şi ochiul ei ne-mbracă-n luminoase-odoare.

Şi fie că-s în stradă în plină veselie,
Ori fie că e noapte şi neagră sihăstrie,
Parfumul ei în aer dansează ca o boare;

Iar uneori vorbeşte şi spune: "Sunt frumoasă
Şi poruncesc de dragu-mi oricine să iubească
Frumosul! Sunt asemeni Preasfintei Născătoare!"

Apusul soarelui romantic

O, soarele, pe boltă, ce mândru-i când răsare,
Ţâşnind ca o văpaie, în semn de bun-venit!
- Ce fericit e omul când poate, mulţumit,
Să-i vadă şi apusul, frumos ca o visare.

Îmi amintesc!... Departe, flori, holde şi izvoare
Palpită şi oftează sub ochiul lui vrăjit...
- Se-ntunecă. Să mergem grăbiţi spre asfinţit,
Să mai vedem o rază piezişă, trecătoare!

Zadarnic vrem să prindem pe zeul care pleacă;
Deasupra noastră noaptea imperiul şi-l apleacă,
Plin de fiori, trist, umed, cu ochii lui sticloşi;

Pluteşte-n întuneric duhoare de morminte,
Când trec pe lângă mlaştini, cu teamă, înainte,
Călcând pe melci de gheaţă şi pe broscoi râioşi.

LACRIMI CURG DIN SUFLET

Lacrimi ,lacrimi curg din suflet cănd esti tare apăsat
Plănsul care nu se vede ani si ani te-a cercetat
Uneori ai vrut să pari aparent cu veselie
Insă fata te-a trădat,starea de nefericire.

Uneori omul ce plănge este ca un sac de jale
El rămăne ancorat in stări rele si emoţionale
Agonia lui îl duce departe de bucurie
Şi se inchide in el insuş intr-o aspră sihăstrie.

Asta e amaraciunea vrea să prindă radăcini
Ea aduce tulburare să te facă să suspini
Este si molipsitoare vrea pe toti sa-i intineze
Ca şi alţii în a lor suflet să planga să lăcrimeze.

Insă Cel ce tot veghează, Dumnezeul Sfănt din ceruri
Te salvează din durere Şi te scoate din necazuri
Îţi preface tănguirile in veselie şi-ţi desleaga sacul de jale
Te incinge cu bucurie şi-ţi luminează cararile tale.

Căci şi pentru tine Dumnezeu a dat pe al Său Fiu
Să-ţi ia povara ta,şi să-ţi dispară al tău pustiu
Să pună Duhul Său cel Sfănt ca bucurie să-ţi aduca
Şi-n lupta ta mereu cu El in biruinţi să te conducă

Ce este Dragostea?
Nevoia de a iesi din tine insuti..;
Este singurul joc in doi in care amandoi pot sa castige..
Dragostea este spatiul si timpul masurate cu inima...
Dragostea nu intreaba :"Cat trebuie sa fac?" ci "Ce trebuie sa fac?...;
Dragostea vindeca oameni,pe cei care o daruiesc dar si pe cei care o primesc;
Dragostea este o limba pe care surzii o pot auzi si orbii o pot vedea;
Dragostea este dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta;
Dragostea este o poveste straveche dar care este totdeauna noua;
Dragostea este un lucru simplu si profund,este un fapt de viata,nu o iluzie;
Dragostea nu e oarba ,ea doar nu spune ceea ce vede;
Dragostea marcheaza triumful imaginatiei asupra inteligentei;
Dragostea ii face pe oameni sa se simta egali;
Dragostea curata si suspiciunea nu pot locui impreuna;
Dragostea pe care o dam mai departe e singura pe care o pastram pt noi;
Dragostea este abilitatea de am merge prin conflicte impreuna;
Dragostea ,sub toate formele ei ,este drumul unic care duce spre puritatea morala;
Dragostea este ca un zambet niciodata nu are valoare daca n-o daruiesti;
Dragostea se castiga,respectu se merita;
DRAGOSTEA misca Soarele si celelalte stele.......

PUMNALUL DE OTEL

O briza dulce îmi bătea
în faţa ce îmi asuda,

ma uit în jur şi o zăresc
zeiţa cu un trup ceresc,

mirosul ei mă-nebuneşte,
ma scald în el,dar mă zăreşte!

tânjeam sa o ating demult,
sa-i simt doar eu trupul plăpând.

sa-i mângâi parul mătăsos
sa-i simt mirosul veninos.

atras de fructul interzis
m-apropii încet mai pe furiş.

ma simte şi îmi da de ştire,
ca pot eu sta-n a ei privire.

se-aud doar vorbe îndulcite
din limba-i de miere,

ce provoacă-n al meu trup
....o stare de plăcere.

culori ce parca se preling
se apropie tot mai mult,

păşind pe valuri spumegate
ajunge şi la mine-n gând.

îmi i-a şi sufletul din trup
mânjindu-l de culori,

jucându-se cu el subtil
croind un aer pueril.

mă i-a în brate şi-mi şopteşte,
că doar eu sunt a ei febleţe,

şi că oricât aş încerca,
voi fi mereu legat de ea.

îşi flutura lasciv din gene,
apoi s-apropie tot mai mult,

săpând un loc în al meu suflet
lăsând în urma un mormânt.

îmi spune: "sa nu-ţi fie frica,
noi doi vom merge-n absolut!"

...............

trecură zile,ani,decenii,
părea ca totu-i nesfârşit.

dar într-o zi de toamnă tristă
privirea ei n-a mai sclipit,

când se-ntâlneau
a noastre feţe,

rămase-un aer trist şi
rece..

m-apropii s-o sărut finuţ,
pe gâtu-i rece şi micuţ.

mă-mpinge ca pe un străin,
ma scuipă cu al ei venin!

c-un zâmbet ce duhnea sarcasm,
îmi spune printre dinţi:

"ai fost odată totul meu,
acum eşti doar un gol prea greu,

mi-e silă când te văd mereu
aş vrea să piei din trupul meu!"

orbit de gânduri negre
mă-ndrept spre întuneric.

apuc pumnalul de oţel...

îmi fac curaj şi mă răstesc:
"fiinţă fără scrupule,

să şti că nu-mi dai de ales
cu limba-ţi ascuţită,

destinul ne-ai pecetluit!

E PRIMAVARA

Omătul prinde acum să se topească
Şi tot mai des eu te aud spunând,
Că uite vine iară primăvara...
La tine-n suflet...şi la mine-n gând.

Şi soarele răsare mai devreme,
Şi parcă mugurii s-aud plesnind...
E primăvară...cu miros de iarbă,
La tine-n suflet...şi la mine-n gând.

Culoarea din pădure se preschimbă,
Şi păsărele iar s-aud cântând.
E primăvară iar în calendare...
La mine-n suflet şi la tine-n gând.

DE 8 MARTIE

“Daca n-as fi barbat as vrea sa fiu neaparat nisipul pe care calci.
As vrea sa fiu apa care-ti mangaie coapsele, soarele care-ti incalzeste pieptul.
Nu mi-ar ramane decat sa fiu petale, din floare de cais, care sa-ti cada pe buze…
Nu as avea incotro si as fi vantul care sa te infioare.
In fluturi m-as intrupa ca sa ma asez pe umerii tai.
Zburatorul din mit as fi ca sa te insotesc in vise,
soapte tainice care sa-ti dezmierde urechea as fi.
Ti-as da tarcoale ca ingerul pazitor, sa nu ma vezi dar sa stii ca sunt…
As fi gandul bun care sa te intampine.
Fantana cu apa buna de la rascrucea vietii tale m-as face!
Numai pentru tine as fi ploaie de vara,
Luceafar m-as catara pe bolta cerului ca sa-ti luminez noptile.
Prunc in pantecele tau m-as face, femeie!
Ca sa ma nasc si sa te iubesc…Fii binecuvantata mama, bunica, sora, iubita, taina a universului!”

ASTAZI NE DESPARTIM

Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.

Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.

Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.

Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău ...

Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul ...

Ştefan Augustin Doinaş

P.S: Mereu mi-a placut aceasta poezie...

DORINTE ASCUNSE

Eu, ma reneg de mine insumi
De viata cea abstracta
Si imi soptesc ganduri funeste
Si-ncep sa imi displaca;
Poeme scrise-n violet, pe pagina galbuie
Si versuri, stiu iar ma repet, miroasa a lamaie

Eu vreau un calm perfid in lume
Si toti sa taca anonim
Eu vreau ca soarele sa tina umbra
Si Luna sa ne-mbratiseze doar sublim
Sa fie iarna cald iar gerul sa ne-nmoaie
Sa fie vara frig sa simt margaritare

Eu vreau sa ma-ntelegi si tu
Neinteles ca pana acum
Sa simt cum vantul scrijeleste
In calea-i chipu-mi bland

Eu vreau sa fiu un anonim , original si unic
Sa ma confund doar cu pustiul
Sa nu-nteleg vreun cantec.
Sa simt cum dragostea-i un dar
Iar eu copil, sa-l capat
Si cand la cer eu voi privi
Sa planga lumea toata.

MISTERIOUS

Close my eyes
i try to hide
im listen to my voice inside
why dont you tell me right or wrong?
i need to know where i belong
for all the days i run away
i never dare to ask me who could i be
who can bring back the love thats inside me
could it beyou
or do i lose my way
im here but colourblind
could it be you or do i break away
so leave the past behind
i only wanna feel the sunlight stop the light and see it in your eyes
wish i just knew what i should do
could it be you
somebody tells me if it's true i dont have a clue
could it be you
too many things said and done
sure if you could be the one
to dry the tears you left behind
to chase the demons off my mind
i see your face
touch your skin
is this a fight
we both cant win
sometimes the truth is miles apart
but its hard to break your heart
i dont wanna waste your love
though it's hard to just walk on
well will this hurt be neverending
where do i belong
maybe it is me
used to plan to see that is you
for everything im everything i need lies in you.

DREAMS

The autumn rain is falling down
trhough the clouds, hits the ground
wash away, traces in the sand
yesterday, so far away
they disappear, love would hear
i close my eyes to be with u again
ur still alive, the world is in ur hand
dream on dreamer
and the sun will always shine down on u
keep on dreaming
its alright, feel alive
dream on dreamer
and the world keeps spinning around and around u, go!
dont stop dreaming
its alright, we r alive
i light ur name, across in the sky
ill be with u till in the end of time
dont wake me up, im reaching for ur hands
ive never gone to break ur heart
no matter if ur near or far
just close ur eyes to be with me again
dream on dreamer
everything is alright.

BACUL

Vine o zi, in care copil nu o sa mai fi
Vine o zi , in care vei incepe sa alergi dupa hartii
Vine o zi , in care o sa ai proprii tai copii
Vei sta intins si te vei gandi
La ce esti esti , la ce-ai putea sa fii
Vei munci ca un rob noapte si zi
Sa-ti vezi copii cu proprii lor copii
Vei avea sau nu nevasta?!
Vei avea sau nu o viata frumoasa ?!
Astazi la fel ca ieri e o zi nefasta
Maine va fi mai bine ?
Asta depinde numai de tine
Sa lasam astea pentru mai tarziu
Vine bacul, si o lectie nu stiu
Mai sunt cateva zile…
Dar si astea vor trece in nestire …

TU

Tu …cel mai frumos suras din toate cate sunt
Si ochii cei mai tristi …dar inca increzatori…
Tu …suflet bland ce ma ranesti cu un cuvant
Te laud si te blestem de seara pana-n zori.
Tu …tacerea cuvintelor ce dor… nespuse
Si vise neimplinite, uitate peste vreme
Tu …placerea clipelor demult apuse
Te am si te pierd fara nici o putere.
Tu… cel mai iubit de sufletu-mi bolnav de dor
Poti sa ucizi speranta ca poate …intr-o zi …
Ai sa imi ierti greseala si m-ai putea iubi ?

RUGACIUNE

Cumplită stea a nemuririi,
Ce m-ai târât din haos
Arată-mi pomul fericirii,
Al sufletului naos.
Departe de a mă simţi divin,
Sunt doar o boabă de ţărână
Cu neputinţă să susţin
Ca am destinul într-o mână.
Nu vreau o viaţă infinită
Şi nici munţi de aur,
Ci bătrâneţea liniştită
Şi-o casă ca tezaur.
Cumplită clipă-a despărţirii,
Ce îmi veghezi mormântul,
Arată-mi calea mântuirii
Între copaci când bate vântul.
Departe de a mă simţi etern,
Sunt doar o umbră trecătoare,
Trup ce amintiri îl cern
Copil cu gânduri visătoare.
Nu vreau imperii vaste
Şi nici flori de gheaţă,
Ci sentimente caste
Şi-un sâmbure de viaţă.
Pentru ce în lumea asta,
M-am născut şi am trăit,
Dacă nu să-nfrunt năpasta
Şi să cer să fiu iubit?

SIMTE

Ti-am spus vreodata cat mi-e dor de tine?
Ti-am spus vreodata cat imi placi?
Ti-am spus vreodata cat mi-as dorii sa te vad?
Ti-am spus vreodata ca nu am aer fara tine?

Nu? Atunci ramai langa mine si simte acestea...
Simte ca sunt aici si te astept,
Simte ca, ma simt bine cu tine
Simte ca mi-e dor sa-ti vad chipul,
Simte ca am nevoie de tine mereu
Simte ca imi doresc sa-ti aud vocea
Simte ca tresar in prezenta ta
Simte ca mi-e dor sa te sarut,
Simte ca vocea ta ma linisteste.

Lacrimi pentru o necunoscuta

E liniste.O noapte mai ingrozitoare decat orice zgomot
E liniste.Si intunericul orbeste mai tare decat orice lumina.
Eu te astept,desi nu te-am vazut niciodata
Si TE IUBESC desi nu te cunosc,
Iar lacrimile dor si ma ranesc.
Ochii mi se-nchid descoperind intunericul,
Dar sufletul meu nu si-a gasit inca....
Linistea.

Magia

Ce soare a facut magia?
Ce lume am descoperit?
Si cerul a nascut euforia
Cand tu mi-ai zambit.
Ce putere calda a deschis
Poarta raiului pentru noi
Si cerul a nascut euforia
Cand tu ai stralucit.
Valuri de fericire ma-neaca
Intr-un ocean fara griji si nevoi,
Si nimicesc tristetea toata
Ce se mai tine dupa noi.

Recunostinta

Pentru ca din orgoliu m-ai ranit,
Pentru ca nu-ti pasa daca ma doare
Pentru ca intr-o gluma ai iubit,
Raman sa-ti fiu recunoscator.

Si-mi pare bine ca la intalniri
Nu mi-ai adus macar o floare,
Creandu-ti loc aparte-n amintiri
Cu ifose de falsa marinimie.

Si-ti multumesc ca m-ai expus usor
Lumii acesteia seci cu vorbe grele,
Crezand ca-ti faci un nume rapitor
Cu dragostea si lacrimile mele.

Si inca de aceea-ti multumesc
Ca ai mimat cu mreji atat de fine
Stare de dor curat,Dumnezeiesc,
Incat sa-mi calc destinul pentru tine.

Sa uit ce sunt,ce-am fost si ce pot fi
Ce este azi,sau ieri sau maine este.
La fel iubito,am a-ti multumi
Ca n-am avut trairi inca de-acestea.

Pentru ca m-ai strivit si aruncat
Ca pe un miel in muta suferinta.
Dar m-ai intors la ce mi-e dat.
Calaul meu iti port RECUNOSTINTA!

Iubire nici nu stiu sa spun

Iubire nici nu stiu sa spun
Ce buna-ai fost cu mine,
Caci harul tau cu cat l-adun
Mereu mai mare-mi vine.
Imi ceri o jerta,pare foc
Si-mi tremura privirea,
Dar ea-i doar trainicul mijloc.
Prin care imi dai sfintirea.

Imi ceri un iad,pe-un paradis
Si-un praf pe-o avutie,
Imi ceri o clipa cat un vis
Si-mi dai o vesnicie.
Imi dai o cruce si mi-o iei
C-o dragoste voioasa,
Caci cea mai grea din partea ei
Asupra ta apasa.

Fata pe care-o iubesc

Fata pe care-o iubesc e frumoasa
Si as vrea sa vi-o descriu:
Ea are-n privire adancimi de abis,
Si ochii-i sunt caprui-verzui.

Fata pe care-o iubesc e frumoasa
Si-i greu s-o cuceresc,
E cea care atunci cand paseste pe strada
Toti se-ntorc si o privesc.

Fata pe care-o iubesc e frumoasa,
Si dragostea mea tot creste,
O vad foarte rar,fiindca sta cam departe.
Si ea nu ma prea iubeste....

Un nou capitol...

Dupa multe incercari sau framantari m-am decis sa postez cateva versuri pentru a va imbucura din sfera poeziei.Chiar daca multi dintre noi nu mai citim sau sa ne cultivam,m-am hotarat sa dedic aceasta sectiune poeziei si in special celei mai bune preietene ale mele IULIA pentru care ii multumesc ca exista si ca face parte din viata mea!