E-o primavara,de inceput de mileniu,
Cerne din ceruri o ploaie de fluturi,
In fiecare casa e miros de paine coapta,
Intre mine si tine iubito,e-o singura poarta.
Deschisa doar pentru cei initiati.
Mi-e frica de intuneric,mi-e frica de adancuri,
Mi-e teama de iubirea ce ti-o port
E atat de calda vara dupa primavara.
Si totusi toamna ma apasa,ca un strigat mut.
O Doamne,simt ca mor.
Caci sufletu-mi-e-n gura
Si cauta sa scape printre dintii stransi,
O Doamne ce bine-ar fi ca duhul sa fie cu masura.
Sa inviez ca o pasare cu aripe deschise
Si sa nu mai mor niciodata,
Lovita intre stanci.
De cand ma stiu,eternitatea
In mine e sadita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu