„Cum doreşte un cerb izvoarele de apă,aşa Te doreşte sufletul meu pe tine,Dumnezeule!..."(Psalm 41,1) 

duminică, 1 aprilie 2012

Tacere

S-a intamplat...demult,zilele,incet au trecut...
Si-acum...privesc spre clipele traite...
E-un gol imens...in suflet,in minte si in trup...
Dar...cine sta sa ma asculte?
Cu nepasare mergi,inainte-n viata...
Si uiti tot ce ne-a legat...
Cand eu,atarn de-un fir de ata...
Si sufletul,mi-atat de-ndurerat...
Cat te iubesc de mult,nu simti!
Cat sufar ,in tacere!
Pasesti spre-al tau destin ,tacut,
Si-n jurul meu,numai durere...
Si gandurile-mi sunt acum plouate...
De lacrimi grele,ce se scurg pe-obraji...
Ar vrea sa straluceasca-n soare,
Dar cerul...e prea trist si-ntunecat...
Si norii tristi,ca sufletul din mine
Arunca ploi nebune,pe Pamant...
Ca-i lacrima mea...sau picur de apa...
Se-mpreuna intr-un singur gand.
Si plangem impreuna...plang si eu si Cerul
Ne plangem singuratatea din jur...
Totul e scrum in viata asta..
E doar dor,e vant si mult fum...
Aceste cioburi,mici,de sticla,
Ce-adanc in mine au lovit...
Prin fire de nisip...imi caut Timpul...
Si ma intreb: Cu ce-am gresit?
Si cat mult bine...iti doresc!
Sa fii.. tu, multumita!
In viata asta, cruda-amara...
Sa fii...doar fericita!

3 comentarii:

  1. O inima ranita si-un dor nestins
    Vorbesc de patimi si amintiri durute...
    Priveste totusi lumea...
    Inka putin...e o lumina-ndepartare...lumina aparuta..

    RăspundețiȘtergere