Reculegere

De câte ori, Stăpâne, te-am rugat
Să-mi risipeşti tot harul ce mi-ai dat,
Să-mi seci din ochi eterna-nlăcrimare,
Să-mi smulgi din suflet orice frământare
Şi să mă laşi înfrânt pe cărare!

De câte ori, Stăpâne, te-am rugat!

Tu n-ai voit şi m-ai lăsat să gem
În răzvrătirea dureroasă-a vieţii,
Până s-a stins lumina dimineţii,
Până şi-au nins toţi anii grei nămeţii,
Pe sufletu-mi, mereu dezacordat...

Tu n-ai voit şi m-ai lăsat să gem!...
Târziu am tălmăcit şi vrerea ta,
Înţelegând din lacrimile mele
Că ai menit un rost şi pentru ele;
Ca dintr-un şir de fragede mărgele
Să se prefacă-n lanţ de strofe grele,

Şi-am împlinit, Stăpâne, voia ta!...

Când morţii sunt aşa departe

Nu mai gândi la zilele apuse,
Nu mai privi la umbrele rămase
În urmă; sufletele duse
În altă lume - cine ştie? – poate
Ne uită.

Când morţii sunt aşa departe,
Şi când de la pământ la stele
Atâta cale ne desparte,
Durerea – cine ştie? – dacă
La cer peste morminte poate
Să treacă.

Priveşte-n jurul tău – e marea
Vieţei; pleacă şi o-nfruntă,
Îmbată-ţi ochii-n contemplarea
Minunilor ce te aşteaptă;
Trăieşte, mergi oriunde soarta
Te-ndreaptă.

Ma pierd de mine

Odata am ucis o vrabie
Si-am tras cu prastia in ea si-am lovit-o,
Pe urma o zi si-o noapte intreaga
Am tot plans-o si am tot jelit-o.

Nu m-a batut mama,nu m-a certat
In mana tineam o bucata de paine,
Degeaba mi-a spus
Degeaba mai plangi
Ce-ai omorat,omorat ramane.

Mai tarziu am crescut flacaiandru
Si m-am indragostit nebuneste de-o fata.
Dar nu stiu de ce
Intr-o zi a murit.
Si in alta zi a fost ingropata.

Demult nu mai trag cu prastia in vrabii
Demult nu mai merg la nici o ingropare,
Cand soarele apune
Dupa niste maguri
Si rasare in flacari din mare.
http://www.youtube.com/watch?v=XKUoy5hwyRc&feature=colike
Versurile apartin celor de la Poesis si melodia o canta impreuna cu cei de la Pasarea Colibri
sursa:Youtube