Ingerul sterge lacrimile din ferestre.
Leaganul cerului albastru de fluturii noptii.
Intr-unul copil si batran.
Si iatama-s Doamne
Scribil tau cel iubit!
Nu de tot bun,
Nu de tot cumintit!
Fiecare pas ar putea fi ultimul,
Iar ultimul poate chiar primul
Si orice oprire un mai mare avant.
La capatul Muntelui
Ingerul surade-n Cuvant.
Foto preluata de pe www.esente.com