EMINESCIENE

Langa un tei cu radacini de nuc,
Langa o mare eminesciana
Vom plange amandoi,ca doi copii balai.
Lasa-ma sa-o iubesc pe Veronica,poetul meu Mihai,
Ah,in curand voi fi langa tine,
Si sufletu se imple de apele line.
Este o clipa suspendata,
Cand steaua care-a rasarit,luceste inc-o data!
Mi-e frica de amor,de neiubire si de dor
Mi-e teama de Luceafarul,
Ce se ascunde dupa nor,dar ma bucur,
De dumnezeirea sadita in tine.
Eminescu n-a existat,a fost dintotdeauna,
Este copilul zamislit,nascut si plamadit
In chinurile facerii acestui neam.
Hristosul meu a ingaduit sa se nasca,
Acest poet al meu.
Un moment de revelatie,un moment de liniste
Pentru neamul meu atat de des rastignit.

CONTEMPLATIE

E-o primavara,de inceput de mileniu,
Cerne din ceruri o ploaie de fluturi,
In fiecare casa e miros de paine coapta,
Intre mine si tine iubito,e-o singura poarta.
Deschisa doar pentru cei initiati.
Mi-e frica de intuneric,mi-e frica de adancuri,
Mi-e teama de iubirea ce ti-o port
E atat de calda vara dupa primavara.
Si totusi toamna ma apasa,ca un strigat mut.
O Doamne,simt ca mor.
Caci sufletu-mi-e-n gura
Si cauta sa scape printre dintii stransi,
O Doamne ce bine-ar fi ca duhul sa fie cu masura.
Sa inviez ca o pasare cu aripe deschise
Si sa nu mai mor niciodata,
Lovita intre stanci.
De cand ma stiu,eternitatea
In mine e sadita.

Mantuitorul

De sfânta dragoste arzând,
Smerire El a învatat
Si legea lui Moisei curmând,
El legea dragostei a dat.
Nu rabda rau El si mânie,
El pacea propovaduieste,
Si pentru orice avanie
Numai cu bine rasplateste.
Puterea Lui nu-i pamânteasca:
Le da El orbilor privire,
Si bolnavilor izbavire
În slava Sa dumnezeiasca.
Marturisire El nu cere,
Caci stie orice cugetare,
Privirea Lui ispititoare
Patrunde orisice durere;
El tot necazul vindecând
A fost atotmântuitor,
Dar mâna blânda întinzând
El n-au mai fost judecator.
Fiind de Dumnezeu ales,
Prin voia cerului trimes,
El Iordanul au trecut
Si fapte sfinte, minunate
Spre mântuirea de pacate
Aicea multe au facut.
Acuma luminos, blajin
El iarasi trece-n asta parte,
Si ucenicii de departe
În urma Lui cu totii vin

Ce o să spui diseară...

Ce o să spui diseară, biet suflet singuratic,
Tu inimă-ofilită, diseară ce vei spune,
Acelei preafrumoase, preablânde şi preabune
Ce cu privirea-i sfântă te-a înflorit tomnatic?

Vom pune orgoliul nostru să-i cânte osanale
Nimic nu preţuieşte porunca-i delicată,
Fiinţa ei de aburi profund e-nmiresmată
Şi ochiul ei ne-mbracă-n luminoase-odoare.

Şi fie că-s în stradă în plină veselie,
Ori fie că e noapte şi neagră sihăstrie,
Parfumul ei în aer dansează ca o boare;

Iar uneori vorbeşte şi spune: "Sunt frumoasă
Şi poruncesc de dragu-mi oricine să iubească
Frumosul! Sunt asemeni Preasfintei Născătoare!"

Apusul soarelui romantic

O, soarele, pe boltă, ce mândru-i când răsare,
Ţâşnind ca o văpaie, în semn de bun-venit!
- Ce fericit e omul când poate, mulţumit,
Să-i vadă şi apusul, frumos ca o visare.

Îmi amintesc!... Departe, flori, holde şi izvoare
Palpită şi oftează sub ochiul lui vrăjit...
- Se-ntunecă. Să mergem grăbiţi spre asfinţit,
Să mai vedem o rază piezişă, trecătoare!

Zadarnic vrem să prindem pe zeul care pleacă;
Deasupra noastră noaptea imperiul şi-l apleacă,
Plin de fiori, trist, umed, cu ochii lui sticloşi;

Pluteşte-n întuneric duhoare de morminte,
Când trec pe lângă mlaştini, cu teamă, înainte,
Călcând pe melci de gheaţă şi pe broscoi râioşi.

LACRIMI CURG DIN SUFLET

Lacrimi ,lacrimi curg din suflet cănd esti tare apăsat
Plănsul care nu se vede ani si ani te-a cercetat
Uneori ai vrut să pari aparent cu veselie
Insă fata te-a trădat,starea de nefericire.

Uneori omul ce plănge este ca un sac de jale
El rămăne ancorat in stări rele si emoţionale
Agonia lui îl duce departe de bucurie
Şi se inchide in el insuş intr-o aspră sihăstrie.

Asta e amaraciunea vrea să prindă radăcini
Ea aduce tulburare să te facă să suspini
Este si molipsitoare vrea pe toti sa-i intineze
Ca şi alţii în a lor suflet să planga să lăcrimeze.

Insă Cel ce tot veghează, Dumnezeul Sfănt din ceruri
Te salvează din durere Şi te scoate din necazuri
Îţi preface tănguirile in veselie şi-ţi desleaga sacul de jale
Te incinge cu bucurie şi-ţi luminează cararile tale.

Căci şi pentru tine Dumnezeu a dat pe al Său Fiu
Să-ţi ia povara ta,şi să-ţi dispară al tău pustiu
Să pună Duhul Său cel Sfănt ca bucurie să-ţi aduca
Şi-n lupta ta mereu cu El in biruinţi să te conducă

Ce este Dragostea?
Nevoia de a iesi din tine insuti..;
Este singurul joc in doi in care amandoi pot sa castige..
Dragostea este spatiul si timpul masurate cu inima...
Dragostea nu intreaba :"Cat trebuie sa fac?" ci "Ce trebuie sa fac?...;
Dragostea vindeca oameni,pe cei care o daruiesc dar si pe cei care o primesc;
Dragostea este o limba pe care surzii o pot auzi si orbii o pot vedea;
Dragostea este dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta;
Dragostea este o poveste straveche dar care este totdeauna noua;
Dragostea este un lucru simplu si profund,este un fapt de viata,nu o iluzie;
Dragostea nu e oarba ,ea doar nu spune ceea ce vede;
Dragostea marcheaza triumful imaginatiei asupra inteligentei;
Dragostea ii face pe oameni sa se simta egali;
Dragostea curata si suspiciunea nu pot locui impreuna;
Dragostea pe care o dam mai departe e singura pe care o pastram pt noi;
Dragostea este abilitatea de am merge prin conflicte impreuna;
Dragostea ,sub toate formele ei ,este drumul unic care duce spre puritatea morala;
Dragostea este ca un zambet niciodata nu are valoare daca n-o daruiesti;
Dragostea se castiga,respectu se merita;
DRAGOSTEA misca Soarele si celelalte stele.......